Something stupid...

E ciudat cum ne cramponam in idei care mai de care mai abstracte si mai ireale, cum e de exemplu dragostea, pe care poti sa o contesti doar daca te gandesti cate forme diferite poate sa ia si cate fete are, si care a fost transformata in obiect de poveste si careia i-au fost dedicate poezii, un milion de milioane, si de care unii spun ca au auzit, altii ca au vazut-o, altii ca inca o simt, sau care apare si dispare cum are ea chef, si cand are ea chef, si care e urata si iubita in acelasi timp, si din care izvoraste viata sau, care, te duce spre moarte...

Si e ciudat cum ne pacaleste sa o cautam toata viata, ca rezolvare la o multime de probleme pe care le avem, ca sunet pe coloana sonora personala, ca rosu necesar unui tablou reprezentand o corida. Si chiar e ciudat cum reuseste sa ne pacaleasca de fiecare data, nu o data, nu de doua ori, de un infinit de infinituri de ori. Si iata, de ce, cateodata, mi se pare ca suntem cele mai stupide fiinte de pe pamant. De asta!

The Shift Del human

Shift + Del

Ce bine ar fi daca am fi prevazuti cu butoanele Shift si Delete. Totul ar fi mult mai usor!

As folosi Shift + Del ca sa-mi eliberez din memorie si ca sa sterg amintiri neplacute. Nu pe toate, doar pe cele de la care nu pot extrage nici un folos.

La un moment dat, din neatentie, am sters amintirea legata de cea mai frumoasa zi din viata mea. Alta data, din greseala, am udat butonul Del si nu a functionat o luna intreaga. Si am folosit doar Shift, ca sa scriu cu litere mari.

Da' tot ar fi bine!

Ce tip de zarzavat esti?

Imi administrez tot felul de teste si testulete care ar trebui sa spuna despre mine o multime de adevaruri ascunse, si astfel, sa ajung la o cunoastere mai buna a personalitatii mele, lucru care, psihologic vorbind, e foarte bine.

Cum spuneam, recurg des la astfel de teste si deja simt ca ma inteleg mai bine cu mine insami. Am descoperit ca am aura indigo, adica posed cumva niste abilitati mai speciale de citit ganduri si o intuitie iesita din comun(sac! and beware!), dar si ca sunt un Picasso, ca sunt un nufar, un Dostoievski, o Londra, un desen animat, un tigru, un Beagle si lista continua.

Dar de departe cel mai important aspect pe care l-am aflat este ca dintre printesele Disney eu ma identific cu Belle, din "Frumoasa si Bestia", adica am parul saten (iata ca in ciuda eforturilor mele de a-mi ascunde adevarata culoare a parului prin stratageme bine puse la punct, gen vopsitul buclelor, nu am cum sa insel vigilenta testului), ca imi place sa citesc(la intrebarea "daca imi place sa citesc" am raspuns "Da"), dar, mai ales, ca sunt inteligenta (banuiam eu ceva).

Puse toate cap la cap, m-am prins ca tip de zarzavat sunt: o varza!

Nu te las sa mori!

Despre ce e vorba, pe scurt. Imi facusem blog acum cativa ani, si imi promisesem mie ca ma voi tine de el. Si cum, orice promisiune in lipsa unei puteri coercitive, are toate sansele sa fie incalcata, din varii motive, am fost prea putin activa. La un moment dat i-am facut un rebranding, i-am adaugat broscute, buburuze, flori si culori, mult mai bine adaptat personalitatii mele (la inceput era pe fundal negru, mi-am dat seama la un moment dat ca este si greu de citit si putin cam creepy).

In fine, a urmat apoi o perioada tulbure in viata mea, adica nu am avut internet si calculator personal, astfel ca tentativa mea de a putea intretine eficient un blog, a esuat din nou.

O ultima etapa in existenta acestui blog a fost marcata de nelinistile existentiale ale autoarei, care au determinat-o sa isi incerce talentele pe un alt blog, pe un alt domeniu, pe un alt format, pe un alt stil, pe o alta limba. Esec total, angoasa, furie, delete, delete, delete.

Hehe, pe scurt, punct si de la capat.

Adevarata putere a presei

Nu de putine ori m-am intrebat in ce consta, de fapt, puterea presei. Daca spunem ca presa spune lucrurilor pe nume,atunci ajungem la inevitabila dilema daca exista sau nu obiectivitate. Nu, normal ca nu exista, stim doar ca obiectivitatea e subiectivitate legitimata statistic.

Daca ne referim la puterea de a descrie lumea, de a ne tine la curent cu lucrurile importante care se intampla in jurul nostru, atunci dilema devine..."trilema": cine stabileste ce e important si ce nu e important si iata, ne intoarcem de unde am plecat.

Pana la urma, nu exista vreun instrument cu care sa masuram independenta sau etica presei. Si atunci, putem spune ca raportarea la mijloacele de comunicare se face mai mult în termeni de judecati de valoare, opinii mai mult sau mai puţin competente ale unor specialisti sau parerile mai puţin avizate ale publicului. Cu alte cuvinte, relatia dintre media si cetateni se bazeaza in special pe buna credinta.

Mi s-ar parea mai sincer si mai corect, in acest conditii, sa nu mai batem moneda pe puterea de a infatisa adevarul, sau puterea de a infatisa lumea asa cum e ea. Mi s-ar parea corect sa spunem ca adevarata putere a presei este sa puna intrebari la care sa raspunda lumea. Pana la urma, pentru orice raspuns, va exista un altul la fel de intemeiat.

Corectitudinea si forta se afla in intrebare. Intrebarea nu se da usor batuta, ea staruie, macina, chinuieste, indeamna la actiune. Orice raspuns va veni numai ca urmare a unei intrebari si numai daca pui o intrebare buna va veni un raspuns bun.

Optimism

Hai sa nu spunem ca la noi nu se fac lucruri bune. De exemplu, pe perioada alegerilor putem merge acasa moca, cu trenul.

Sau, de exemplu, copilasii cu prea multa energie pentru chinuitul animalelor, au acum manuale de pe care sa invete cum sa se poarte cu pisicutza sarmana si cu catelusul dragalasul. Ca sa fiu mai "precisa" exista acum abecedarele "Ham-Ham" si "Miau-Miau"

Da poate iese si-un abecedar Cot-Codac, ca am auzit povesti cu copii care au varat o pompa de bicicleta in posteriorul cuminte al unei biete gaini si au umflat cu spor timp de vreo 10 minute, ca sa vada ce se intampla. Ei, ce sa se intample? Gaina a suflat disperata aerul pe gura, ca Gabi Szabo pe ultima suta de metri.

Aplaudam initiativele bune!